CĂSĂPÍRE s. f. Acțiunea de a căsăpi; măcelărire, ciopârțire. – V. căsăpi.CĂSĂPÍRE s. f. Acțiunea de a căsăpi; măcelărire.CĂSĂPÍRE s. v. ciopârțire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâșiere, stârpire.căsăpíre s. f., g.-d. art. căsăpíriiCĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A tăia în bucăți, a măcelări, a ciopârți. – Din casap.A CĂSĂPÍ ~ésc tranz. 1) A tăia în bucăți. ~ carnea. 2) (ființe)
A omorî în mod barbar și în număr mare (prin tăiere); a măcelări. /Din casapCĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a măcelări. – Din casap.CĂSĂPÍ vb. v. ciopârți, distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, sfârteca, sfâșia, stârpi.căsăpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsăpésc, imperf. 3 sg. căsăpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. căsăpeáscăcăsăpésc v. tr. (d. casap). Est. Măcelăresc.