CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Căruț + suf. -can.CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Din căruț + suf. -ean.CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruț, landou, trăsurică.căruceán s. n., pl. cărucéneCĂRUCEÁN ~éne n. 1) Cărucior de copii. 2) v.
CĂRUȚ. /căruț + suf. ~ean