CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Din fr. cartouchière.CARTUȘIÉRĂ s.f. Cutie de piele, de pânză etc. care se prinde la centură și în care se țin cartușe. ♦ Bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. [Pron. -și-e-. / fr. cartouchière].CARTUȘIÉRĂ s. f. cutie de piele etc. la centură, în care se țin cartușe. ◊ bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. ( fr. cartouchière
)CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele; brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Fr. cartouchière.CARTUȘIÉRĂ s. (pop.) patrontaș, (înv. și reg.) palașcă, (reg.) lăduncă, patrontașcă, (înv.) geantă, sumcă.cartușiéră s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. cartușiérei; pl. cartușiérecartușiéră f., pl. e (fr. cartouchière). Mică geantă de ținut cartușe. V. zăgîrnă, lăduncă.CARTUȘIÉRĂ ~e f. 1) Cutie mică din metal sau din piele pentru cartușe care se fixează de centură. 2) Centură având cuiburi în formă de tub, în care se pun cartușele. [G.-D. cartușierei] /fr. cartouchiere