CARTONÁT, -Ă, cartonați, -te, adj. (Despre o carte, un caiet etc.) Legat în scoarțe de carton1 (1) sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – V. cartona.CARTONÁT, -Ă, cartonați, -te, adj. (Despre o carte, un caiet etc.) Legat în scoarțe de carton1 (1) sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – V. cartona.CARTONÁT adj. legat, (Transilv.) compactat. (Carte ~.)Cartonat ≠ necartonatCARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton1, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.A CARTONÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu o copertă de carton (de pânză, de piele etc.). /fr. cartonner
CARTONÁ vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (p. ext.) de pânză, de piele etc. [ fr. cartonner].CARTONÁ vb. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/). ( fr. cartonner)CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1) sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Fr. cartonner.CARTONÁ vb. a lega, (rar) a scorți, (Transilv.) a compacta. (~ o carte.)cartoná vb., ind. prez. 1 sg. cartonéz, 3 sg. și pl. cartoneázăcartonéz v. tr. (fr. cartonner). Pun scoarțe de carton (maĭ supțirĭ [!]) uneĭ cărțĭ. V. scorțesc.