CAROTÁJ, carotaje, s. n. Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.
CAROTÁJ s.n. Determinarea structurii terenurilor scoarței terestre prin scoaterea de carote (II) [în DN] sau prin măsurarea unei proprietăți fizice a rocii respective. [ fr. carottage].
CAROTÁJ s. n. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute. ( fr. carottage)
CAROTÁJ s. n. Determinare a structurii și compoziției subsolurilor, prin scoaterea de carote² sau prin determinarea proprietăților fizice ale rocii străbătute. – Fr. carottage.
carotáj s. n., pl. carotáje
CAROTÁJ ~e n. Determinare a structurii scoarței terestre bazate pe analiza carotelor. ~ radioactiv. ~ magnetic. /fr. carottage
CAROTAJ (‹ fr.) s. n. Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată.