cârníc cârnícă, adj. (reg.; despre oi) care umblă razna din turmă; răzleț.
cî́rnic, -ă adj. (poate din craĭnic, d. craĭna, adică „care tot bate marginile”). Vest. Care umblă răzlețit de turmă. Trans. Sucit, care are toane: om cîrnic.