CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț] – Et. nec.
CÂRLIÓNȚ s. v. buclă.
CÂRLIÓNȚ s. v. chepcel.
cârliónț s. m. (sil. -li-onț), pl. cârliónți
CÂRLIÓNȚ ~i m. Șuviță de păr în formă de spirală; buclă; zuluf. [Sil. -li-onț] /Orig. nec.
cîrliónț m. (din cîrligonț, d. cîrlig. V. cîrlibonț). Cĭuf orĭ moț încovoĭat, ca zulufiĭ, saŭ ca percĭuniĭ (V. buclă). Penele cele încovoĭate de deasupra coadeĭ rățoĭuluĭ. Ĭal. Br. Cĭorpac, chipceag (forma ca laba gîșteĭ). – Și scîrlionț. În Vc. scărlăunț, în Meh. (s)cărlăonț.