CÂRLIGÉL, cârligele, s. n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaș. – Cârlig + suf. -el.
CÂRLIGÉL s. cârligaș.
CÂRLIGÉL s. v. croșetă, igliță, răculeț, toporaș, violetă, viorea.
cârligél s. n., pl. cârligéle
cîrligél n., pl. e. Cîrlig mic.