CĂRĂUȘÉȘTE adv. (Rar) în felul cărăușilor (1). [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -este.
CĂRĂUȘÉȘTE adv. (Rar) În felul cărăușilor. – Din cărăuș + suf. -ește.
cărăușéște adv. (sil. -ră-u-)
CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș.
CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș.
cărăușí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușésc, imperf. 3 sg. cărăușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărăușeáscă
cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș.