CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare
(1).CĂRĂRÚIE s. v. potecuță.cărărúie s. f., art. cărărúia, g.-d. art. cărărúii; pl. cărărúicărărúĭe f., pl. uĭ. Cărare mică.