CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Îl caracterizează modestia. 2. A descrie, a înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Din fr. caractériser.
CARACTERIZÁ vb. I. tr. 1. A înfățișa, a descrie o ființă, un lucru etc. în ceea ce are particular, esențial, propriu. 2. A constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. [ fr. caractériser].
CARACTERIZÁ vb. tr. 1. a constitui caracteristica unei ființe sau a unui lucru. 2. a înfățișa, a descrie o ființă, un fenomen în ceea ce are particular, esențial. ( fr. caractériser)
CARACTERIZÁ, caracterizez, vb. I. Tranz. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis să primească (GHICA). 2. A înfățișa, a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. – Fr. caractériser.
CARACTERIZÁ vb. 1. a defini. (Cum l-ai ~ pe X?) 2. a individualiza. (Își ~ sugestiv personajele.) 3. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se defini. (Se ~ veridic în memoriile sale.)
caracterizá vb., ind. prez. 1 sg. caracterizéz, 3 sg. și pl. caracterizeáză
A CARACTERIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile caracteristice. 2) (persoane) A prezenta ca fiind caracteristic. Îl ~ează bunăvoința. /fr. caractériser
caracterizéz v. tr. (fr. caractériser). Determin precis: pe Jidan l-a caracterizat Shakespeare pin [!] Shylock, ĭubirea de banĭ îl caracterizează pe Jidan.