CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări; adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – Din it. cappuccino.
CAPUCÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. [ fr. capucin, cf. it. cappucino – purtător de glugă].
CAPUCÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. 2. maimuță din America, cu barbă lungă. ( fr. capucin, it. cappuccino)
CAPUCÍN, -Ă, capucini, -e, adj. (Despre călugări, adesea substantivat) Care face parte dintr-o ramură a Ordinului franciscan. – It. cappuccino.
capucín (capucíni), s. m. – Călugăr dintr-o ramură a ordinului franciscan. – Var. capuțin. Fr. capucin. Var. corespunde pronunțării germ. – Der. capucină, s. f. (călțunaș, Tropelum maius); capuținer, s. n. (cafea cu puțin lapte), din germ. Kapuziner.
capucín adj. m., s. m., pl. capucíni; f. sg. capucínă, pl. capucíne
capucín, -ă s. (it. cappuccino, d. cappuccio, glugă. V. capot, scap). Un fel de călugăr franciscan (saŭ de călugăriță franciscană) care poartă glugă.
CAPUCÍN ~ă (~i, ~e) și substantival (în biserica catolică) Care ține de ordinul călugărilor franciscani. /it. cappuccino
CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator.