CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie.
CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie.
căpiténie, V. căpetenie.
căpeténie f. (d. capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, șef, comandant: căpetenie de soldațĭ, de hoțĭ. Lucru de căpetenie, lucru principal. – În est căpi-.