CANTILÉNĂ, cantilene, s. f. 1. Cântec liric sau epic. 2. Melodie gravă, sentimentală, care se execută tărăgănat. – Din it. cantilena, fr. cantilène.
CANTILÉNĂ s.f. 1. Compoziție muzicală simplă cu ritm uniform. 2. (Lit.) Poem epico-liric, cu subiect grav și sentimental. [ it. cantilena, cf. fr. cantilène].
CANTILÉNĂ s. f. 1. cântec liric sau epic cu caracter grav sau sentimental. 2. melodie gravă, sentimentală, cu caracter cantabil, liric. ( it. cantilena, fr. cantilène)
CANTILÉNĂ, cantilene, s. f. Melodie gravă, sentimentală, care se execută tărăgănat. – It. cantilena.
cantilénă s. f., g.-d. art. cantilénei; pl. cantiléne
cantilénă f., pl. e (lat. cantiléna). Cîntec, romanță. Iron. Cîntec monoton.
CANTILÉNĂ ~e f. 1) (în evul mediu) Piesă muzicală cu subiect sentimental și grav. 2) Compoziție muzicală simplă cu ritm uniform. /it. cantilena, fr. cantilene