CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.
CANONICITÁTE s.f. Însușirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [ fr. canonicité].
CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (fr. canonicité)
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – După fr. canonicité.
canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicității
canonicitáte f. (d. canonic). Calitatea unuĭ lucru canonic.