CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler].CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. ( fr. canneller)canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. și pl. caneleáză
A CANELÁ ~éz tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /fr. cannelercanélă f., pl. e (ngr. kanélla, d. it. cannella, dim. d. lat. canna, trestie; fr. cannelle. V. canon, canulă, canal, canonadă). Dun. de jos. Cep găurit care se închide și se deschide după voĭe oprind orĭ dînd drumu lichiduluĭ. – Și caná (sud)și caneá (sud, est). V. slăvină și robinet.