CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.CANÁT1, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării.CANÁT2, canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. – Tc. kanat.canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată.
Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.canát (ind. piel.) s. n., pl. canátecanát (parte a ușii) s. n., pl. canáturicanát n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] kanad și kanat; ngr. kanáti, bg. kanat). Valvă de ușă saŭ de fereastră.CANÁT1 ~uri n. Fiecare dintre părțile mobile din care sunt alcătuite ușile, ferestrele etc. Ușă cu două ~uri. /turc. kanatCANÁT2 ~e n. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /turc. kanat