CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete. – Camătă + suf. -ar.CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care împrumută bani cu camătă. – Din camătă + suf. -ar.CĂMĂTÁR s. (înv.) camatnic, cămătarnic, cămătaș, ciufut, m*******u, privătar, uzurar, zaraf.
cămătár s. m., pl. cămătáricămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banĭ cu camătă. – Vechĭ cămatnic și camátnic (vsl. kamatĭnikŭ). V. bancher.CĂMĂTÁR ~i m. Persoană care dă bani cu camătă. /camătă + suf. ~ar