CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Cămară + suf. -uie.
CĂMĂRÚIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Din cămară + suf. -uie.
CĂMĂRÚIE s. v. cămăruță, odăiță.
cămărúie s. f., art. cămărúia, g.-d. art. cămărúii; pl. cămărúi