CĂMĂRĂȘÍȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriță, menajeră. – Cămăraș + suf. -iță.
CĂMĂRĂȘÍȚĂ, cămărășițe, s. f. (Înv.) 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; chelăriță; menajeră. – Din cămăraș + suf. -iță.
cămărășíță s. f., g.-d. art. cămărășíței; pl. cămărășíțe
cămărășíță f., pl. e. Femeĭe care îngrijește de cămară (VR. 1922, 9, 357 și 364).