CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr (I); monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne, preparat cu ulei. – Călugăr + suf. -esc.CĂLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, călugărești, adj. De călugăr; monahal. ◊ Ghiveci călugăresc = ghiveci fără carne. – Din călugăr + suf. -esc.CĂLUGĂRÉSC adj. 1. (BIS.) mănăstiresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahic, monastic. (Cinul ~.) 2. mănăstiresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustral. (Viață ~ească.)călugărésc adj. m., f. călugăreáscă; pl. m. și f. călugăréști1) călugărésc, -eáscă adj. De călugăr.2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.CĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz.
A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.A CĂLUGĂRÍ ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugărA SE CĂLUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugărCĂLUGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de călugări; propriu călugărilor; monahal. /călugăr + suf. ~escCĂLUGĂRÍ, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.CĂLUGĂRÍ vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.călugărí vb., ind. prez. 1 sg. șl 3 pl. călugărésc, imperf. 3 sg. călugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călugăreáscă