CALPÁC, calpace, s. n. (Înv.) Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul și boierii mari (mai târziu și negustorii străini). ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak.
CALPÁC, calpace, s. n. (Înv.) Căciulă mare de piele neagră, sferică sau cilindrică, tivită cu blană scumpă, purtată de domn și de boierii mari. ♦ Căciulă cilindrică de stofă, împodobită cu blană, purtată de orășeni. ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Tc. kalpak.
calpác (calpáce), s. n. – Căciulă înaltă cilindrică, din blană de oaie cu părul pe din afară. O purtau la început domnitorul și boierii, începînd din sec. XVIII au folosit-o și negustorii mai bogați. Tc. kalpak (Roesler 594; Șeineanu, II, 83; Lokotsch 1039; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλπάϰι, bg., sb. kalpak, mag. kalpag, rus. kolpag, fr. colback, it. colbàc, colbacche.
calpác s. n., pl. calpáce
calpác n., pl. e (turc. bg. sîrb. kalpak, ngr. kalpáki, rus. kalpák, kolpák, căcĭulă [fr. kolback], rudă cu klobúk, glugă; ung. kalpag, căcĭulă, kalap, pălărie [Bern. I,474]. V. clăbăț, clop). Vechĭ. Căcĭulă de samur și catifea verde pe care sultanu o dăruĭa hanuluĭ Crimeiĭ. Căcĭula de berbec pe care o purta domnu și boĭeriĭ ceĭ marĭ. Azĭ. Căcĭulă orĭ și pălărie ridiculă.
CALPÁC ~ci n. înv. Căciulă mare din piele, de formă sferică sau cilindrică, tivită cu blană scumpă și purtată de domn sau de boierii mari. /turc. kalpak