CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.
calemgíu s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíiicalemgíŭ m. (turc. kalemği). Vechĭ. Scriitor, copist, logofăt (la calemu Divanuluĭ). V. divictar.