CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea motorului. – Din fr. calamine.
CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / fr. calamine, cf. lat.t. calamina].
CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. ( fr. calamine, lat. calamina)
CALAMÍNĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine.
CALAMÍNĂ s. (MIN.) hemimorfit.
calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne
calamínă f., pl. e (mlat. calamina, alterațiune din cadmia. V. cadmie). Min. Silicat idratat [!] natural de zinc, fosforescent pin [!] frecare. V. tutea.
CALAMÍNĂ ~e f. Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. /fr. calamine
CALAMINÁ vb. refl. a se acoperi cu calamină. ( fr. calaminer)
calaminá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. calamineáză