CALAMANDRÓS s. n. (reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec.CALAMANDRÓS n. reg. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. /Orig. nec.CALAMANDRÓS s. n. (Reg.) Neregulă, neorânduială, harababură.CALAMANDRÓS s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală.calamandrós (-oáse), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere
„dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie.calamandrós s. n., pl. calamandroásecalamandrós n., pl. oase și urĭ, și halamándră f., pl. e (var. din hărmălaĭe, mold. harma-). Mold. Fam. Amestec, tărăboĭ, tămbălăŭ, amuzament zgomotos, dezordine, scandal: aŭ făcut halamandră, unt cu ouă (rev, I. Crg. 13, 65).