CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (Înv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Bărbat care bea cu plăcere multă cafea (2). – Din tc. kahveci.
CAFEGÍU, cafegii, s. m. 1. (În trecut) Proprietar al unei cafenele; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Înv.) Slujitor la curtea domnească însărcinat cu prepararea și servirea cafelelor. 3. (Fam.) Băutor pasionat de cafea (2). – Tc. kahveci.
cafegíu s. m., art. cafegíul; pl. cafegíi, art. cafegíii
cafegíŭ și cafengíŭ m. (turc. kahveği). Cel ce face saŭ vinde cafea saŭ ține o cafenea. Fam. Mare băutor de cafea. – Fem. -gĭoaĭcă.
CAFEGÍU ~i m. 1) înv. Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea. 2) înv. Dregător la curtea domnească care prepara și servea cafeaua. 3) fam. Amator de cafea. /turc. kahveci