BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. – Et. nec.
BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere. ◊ Expr. A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare.
BUȘTEÁN s. 1. v. buturugă. 2. butuc, (înv. și reg.) pociumb. (~ rămas în pământ după tăierea copacului.)
BUȘTEÁN s. v. butuc.
bușteán

(bușténi), – 1. Trunchi de copac tăiat. – 2. (Rar) Lemn ars. – Var. boștean, (Mold.) buștihan. – Mr. buștină „funingine”. Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese săs. bumstam, din germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvîntului, dar care nu corespunde prezenței din mr., și nici der. buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Trans., incendiu, devastare). În toți acești der. pare a se recunoaște un reprezentant al lat. bustum „ars” sau „rug”.
bușteán s. m., pl. bușténi
bușteán m., pl. enĭ (sas. bumštam, germ. baum-stamm, trunchĭ de copac. cp. și cu buștihan). Vest. Trunchĭ de copac tăĭat și fără ramurĭ. Fig. Om prost. Adv. A dormi buștean, a dormi búmben, a dormi butuc, adînc, greŭ, dus. V. butuc,

cĭolpan.
BUȘTEÁN

~éni m. 1) Tulpină a unui copac curățată de crengi; trunchi. 2) Bucată groasă de lemn de foc; butuc; buturugă. 3) fig. fam. Persoană lipsită de pricepere și de simțire; om nepriceput și nesimțit.

◊ A dormi ~ a dormi adânc, fără simțire; a dormi bute. A

(se) lămuri ~ a da (sau a primi) o explicație neclară; a lăsa (sau a rămâne) nelămurit. /Orig. nec.