BUSNÁT,

-Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat. – Et. nec.
BUSNÁT,

-Ă, busnați, -te, adj. (Reg.) Bucălat.
busnát adj. m., pl. busnáți; f. sg. busnátă, pl. busnáte
busnát, brusnát și (vechĭ) bosnat,

-ă adj. (probabil slav. Cp. cu îmbufnat). Est. Bucălat, dolofan, ca bufnița: față busnată, busnat la față.