BURUIANĂ

BURUIANĂ

BURUIANĂ

BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Din bg., scr. burjan.
BURUIÁNĂ, buruieni, s. f. (Pop.) Nume pentru diverse plante erbacee necultivate (afară de iarbă), care dăunează semănăturilor când cresc printre ele. ◊ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [Pl. și: buruiene. – Var.: buruián s. n.] – Bg., sb. burjan.
BURUIÁNĂ s. (BOT.) 1. bălărie, (pop.) dudău, (reg.) beldie, (înv.) bâlie, zizanie. 2. buruiana-surpăturii (Scleranthus annuus) = (reg.) boșoroagă, sincerică; buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta) = (reg.) găinuță, gălbenușă, scrântitoare; buruiană-porcească (Hipochoeris radicata) = (reg.) iarbă-porcească.
buruiánă

(-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren).
buruiánă s. f., g.-d. art. buruiénii; pl. buruiéni
buruĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (d. buruian). Plantă mică erbacee (dar nu ĭarbă care acoperă cîmpurile saŭ care se cosește p. fîn), ca: loboda, știru, patlagina, cucuta, mătrăguna și altele, maĭ ales vorbind de cele care îneacă semănăturile. Buruĭana cinească, breĭ (V. mercurială); buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă.
BURUIÁNĂ

~iéni f. 1) Orice plantă erbacee necultivată, care crește pe terenuri cultivate și dăunează culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeață.

◊ ~ de leac buruiană folosită în medicina populară și în farmaceutică; plantă medicinală. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /bulg. burjan
BURUIANA-BURÉȚILOR s. v. scânteioară, scânteiuță.
BURUIANA-CELOR-SLÁBI s. v. slăbănog.
BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.
BURUIANA-FRÍGURILOR s. v. piperul-lupului, popilnic.
BURUIANA-JÚNGHIULUI s. v. rocoțea.
BURUIANA-LINGÓRII s. v. leuștean.
BURUIANA-ORBÁLȚULUI s. v. talpa-gâștei.
BURUIANA-RÂNDUNÍCII s. v. răculeț.
BURUIANA-RUȘÍNII s. v. rușinea-fetei.
BURUIANA-SĂRĂCÍEI s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic.
BURUIANA-SPÚRCULUI s. v. spanacul-ciobanilor.
BURUIANA-STÚPULUI s v. melisă, roiniță.
BURUIANA-VIÉRMELUI s. v. punguliță.
BURUIANA-ZMÉULUI s. v. scai-albastru, scai vânăt.
BURUIANĂ-ÁLBĂ s. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
BURUIANĂ-CÂINEÁSCĂ s. v. trepădătoare.
BURUIANĂ-DE-ATÁC s. v. piperul-lupului, popilnic.
BURUIANĂ-DE-BLEÁSNĂ s. v. talpa-gâștei.
BURUIANĂ-DE-BÚBĂ s. v. salvie.
BURUIANĂ-DE-BUBĂ-NEÁGRĂ s. v. părul-fetei.
BURUIANĂ-DE-BUBĂ-REÁ s. v. spanac-porcesc.
BURUIANĂ-DE-CEAS-RĂU s. v. vetrice.
BURUIANĂ-DE-CELPERÍT s. v. ventrilică.
BURUIANĂ-DE-DALÁC s. v. lăsnicior.
BURUIANĂ-DE-DAMBLÁ s. v. sănișoară.
BURUIANĂ-DE-FRÍGURI s. v. fierea-pământului, laptele-cucului, potroacă, traista-ciobanului, țintaură.
BURUIANĂ-DE-ÍN s. v. linariță.
BURUIANĂ-DE-NĂDÚF s. v. pojarniță, sunătoare.
BURUIANĂ-DE-NEGÉI s. v. rostopască.
BURUIANĂ-DE-PECÍNGINE s. v. rostopască.
BURUIANĂ-DE-TĂTÁRCĂ s. v. rostopască.
BURUIANĂ-DE-TRÂNJI s. v. șoaldină.
BURUIANĂ-DE-ȚÁRĂ s. v. năfurică.
BURUIANĂ-DEÁ-BUBĂ s. v. gogoașă, păpălău.
BURUIANĂ-GRÁSĂ s. v. portulacă.
BURUIANĂ-MĂGĂREÁSCĂ s. v. laptele-cucului.
BURUIANĂ-MÚCEDĂ s. v. scaiul-d******i.
BURUIANĂ-PUCIOÁSĂ s. v. coriandru, iarbă-puturoasă, puciognă.
BURUIANĂ-PUTUROÁSĂ s. v. iarbă-puturoasă, puciognă.