BURTICOS

BURTICOS

BURTICOS

BURTICÓS,

-OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (1). – Burtică + suf. -os.
BURTICÓS,

-OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (2). – Din burtică + suf. -os.
BURTICÓS adj. v. burtos, pântecos.
burticós adj. m., pl. burticóși; f. sg. burticoásă, pl. burticoáse