BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.BURNIȚÁ vb. v. bura.burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeázăBÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură.A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burnițăBÚRNIȚĂ ~e f. Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură
BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Bură. – Din bură.BÚRNIȚĂ s. (MET.) bură, burnițeală, țârcâială, țârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)búrniță s. f., g.-d. art. búrniței; pl. búrnițebúrniță f., pl. e (bg. burniĭ, sîrb. buran, furtunos. V. búră). Vest. Rar est. Bură saŭ ploaĭe liniștită: crengile grele de burniță (CL. 1924, 187). – Și la Sadov. (VR. 1911, 3, 341) = „burhaĭ”.burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.