BUNEȚE

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun⁴ + suf. -ețe.BUNÉȚE s. v. blândețe, bunătate.bunéțe s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții;

pl. bunéțibunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)