bucmeá s.f. (înv.) găitănaș, șnur cusut ca chenar, ornament la haine țărănești.bucmeá (-éle), s. f. – Șiret, laț. Tc. bökme (Șeineanu, II, 60), înv.bucmeá f., pl. ele
(turc. bökmé). Munt. Rar azĭ. Găitan, șnur, șiret saŭ panglică pe care se înșiră ceva saŭ care se coase ca ornament la haĭnele țărăneștĭ. V. sărad.