BUCHEREÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a silabisi (un text); p. ext. faptul de a învăța ceva pe de rost, în chip mecanic. – Bucheri + suf. -eală.BUCHEREÁLĂ s. f. Faptul de a învăța pe de rost, în chip mecanic. – Din bucheri + suf. -eală.BUCHEREÁLĂ s. buchiseală, (fig.) toceală. (~ la școală.)buchereálă s. f., g.-d. art. bucherélii;
pl. bucherélibuchereálă f., pl. elĭ. Învățătura, studiŭ de bucher.