BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine. – Din brutar + suf. -ie.BRUTĂRÍE s. (Transilv. și Ban.) pecărie, (Mold. și Transilv.) pitărie, (înv.) magupie, (înv., în Mold.) formă. (A luat o pâine de la ~.)
brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (magazine) pl. brutăríi, art. brutăríilebrutăríe f. (d. brut). Vest. Localu ]n care se face orĭ se vinde pîne. – În est pitărie.BRUTĂRÍE ~i f. 1) Îndeletnicire de brutar. 2) Local unde se coace și/sau se vinde pâine. [Art. brutăria; G.-D. brutăriei; Sil. -ri-e] /brutar + suf.~ie