BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. 2.
(Ornit.) Florinte.BROTĂCÉL s. v. florean, florinte.BROTĂCÉL s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii