BREVILOCVÉNT, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.
BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (Despre vorbire) Scurt. [Cf. it. breviloquente].
BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (despre vorbire) scurt. ( it. breviloquente)
brevilocvént adj. m., pl. brevilocvénți; f. sg. brevilocvéntă, pl. brevilocvénte