BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.
BRAVÚRĂ s.f. 1. Vitejie, bărbăție, curaj. 2. Faptă curajoasă. [ fr. bravoure, it. bravura].
BRAVÚRĂ s. f. vitejie, bărbăție, curaj. ◊ faptă curajoasă. ( fr. bravoure, it. bravura)
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. 2. Faptă vitejească, curajoasă. – Fr. bravoure.
BRAVÚRĂ s. 1. v. vitejie. 2. v. curaj.
bravúră

s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri
bravúră f., pl. ĭ (fr. bravoure, d. it. bravura). Barb. Vitejie.
BRAVÚRĂ

~i f. 1) Caracter brav; vitejie. 2) Faptă de om brav; manifestare de curaj. /fr. bravure