BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din fr. branchie, lat. branchia.
BRÁNHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / fr. branchie, lat. branchiae gr. branchia].
BRÁNHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). ( fr. branchie, lat. branchia)
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).
BRÁNHIE s. (ZOOL.) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)
bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile
BRÁNHIE ~i f. Organ de respirație extern sau intern, prezent la numeroase animale acvatice. [Art. branhia; G.-D. branhiei; Sil. -hi-e] /lat. branchiae, fr. branchies
bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat. Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă.
bránhiĭ V. branchiĭ.