BRÂNDUȘEÁ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea.
BRÂNDUȘEÁ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă.
BRÂNDUȘEÁ s. (BOT.) brândușiță.
brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art brândușélei; pl. brândușéle