BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură.BOȚITÚRĂ s. creț, cută, încrețitură, îndoitură. (~
a pantalonilor necălcați.)boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúriBOȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este boțit. 2) Obiect boțit. /a boți + suf. ~tură