BORNÁT, -Ă, bornați, -te, adj. Cu borne. – V. borna.
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /fr. borner
BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [ fr. borner].
BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. ( fr. borner)
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). – Fr. borner.
borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză