BORHÓT, borhoturi, s. n. Ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc. ♦ (Rar; la pl.) Mațe, măruntaie de porc, de miel etc. necurățate. – Et. nec.
BORHÓT, borhoturi, s. n. Nume dat resturilor provenite din distilarea terciului fermentat de fructe, de cereale etc.
BORHÓT s. (reg.) boroghină, borohodnă, tescovină. (~ de fructe.)
borhót s. n., pl. borhóturi
bórhot n., pl. urĭ (poate d. ung. bor, vin, plus alt cuvînt, adică „drojdie”. Cp.; i cu bragă, brahă). Rămășiță de poame, saŭ de legume stoarse: borhot de strugurĭ, de sfeclă. V. hoștină.
BORHÓT ~uri n. Resturi rămase de la fructele sau cerealele fermentate după ce s-a extras alcoolul sau alți componenți utili (folosite uneori ca hrană pentru animale). ~ de prune. ~ de orez. /Orig. nec.