BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.
BOLBOROSÍT s. n. Bolborosire. – V. bolborosi.
BOLBOROSÍT adj. îngăimat, mormăit, nearticulat, neclar, nedeslușit, (fig.) morfolit. (Vorbe ~.)
bolborosít s. n.
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). 2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.
A

BOLBOROSÍ ~ésc intranz. 1) A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a bălmăji; a boscorodi. 2) A vorbi într-o limbă neînțeleasă de ascultători. 3) (despre lichide) A produce un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe; a gâlgâi. /Onomat.
BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee.
BOLBOROSÍ vb. 1. v. bombăni. 2. v. gâlgâi.
bolborosí

(bolborosésc, bolborosít), vb. – 1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a îngăima. – 2. A gîlgîi. – 3. (Despre curcani) A croncăni. – Var. borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța b-l-b (cf. bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar, cf. bîc. Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”, alb. belbërë „a bîigui”, sb. brbositi, brboriti „a vorbi repezit”, rus. balabolitĭ „a vorbi fără șir” (cf. Berneker 69). Din rom. pare a proveni rut. borborosy „bodogăneală”. Der. bolboroseală, s. f. (zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială); bolborositor, adj. (care bolborosește); bolborositură, s. f. (bolboroseală).
bolborosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolborosésc, imperf. 3 sg. bolboroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. bolboroseáscă
bolborosésc (est) și borb- (vest) v. intr. (imit. înrudit cu bg. bŭrbolĭy, bŭrborĭy, rus. bormotátĭ, vgr. borborýzo, precum și cu rom. a forfoti, a bîlbîi, a dîrdîi ș.a.). Bîlbîi, pronunț răŭ. Clocotesc, forfotesc (vorbind de apă în cazan, în rîŭ orĭ în mațe). – În Trans. borbosesc (sîrb. brobosati).