BOÁMBĂ, boambe, s. f. 1. (Reg.) Bob1 (1), boabă (2). 2. Obiect de formă sferică. – Et. nec.BOÁMBĂ s.f. v. bombă.BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob2.BOÁMBĂ s. v. boabă, bob, grăunte, sămânță.boámbă s. f., g.-d. art. boámbei;
pl. boámbeboámbă f., pl. e (var. veche din bombă, rudă cu bob, boabă, bumbac ș.a.). Ghĭulea, bombă, glob de fer (umplut cu praf exploziv) cu care se încărcă tunurile. Trans. Bob, boabă, bobiță. Suc. Bolovan mare.