BLUZULÍȚĂ, bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză; bluziță. – Bluză + suf. –uliță.
BLUZULÍȚĂ, bluzulițe, s. f. Diminutiv al lui bluză.
BLUZULÍȚĂ s. bluziță. (Îi stă bine ~.)
bluzulíță s. f., g.-d. art. bluzulíței; pl. bluzulíțe