BLÓNDĂ, blonde, s. f. (Înv.) Dantelă albă, ușoară, de mătase. – Din fr. blonde.BLÓNDĂ, blonde, s. f. (Înv.) Dantelă albă, ușoară, de mătase. – Fr. blonde.blóndă (dantelă) (înv.) s. f., g.-d. art. blóndei; pl. blóndeBLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din fr. blond.BLOND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre păr, ten) Care este de culoare deschisă; gălbui; bălai. 3) și substantival (despre persoane) Care are părul și tenul de culoare deschisă. ◊ Bere ~dă bere de culoare deschisă, gălbuie. /fr. blondBLOND, -Ă adj. (Despre păr, ten etc.) Deschis la culoare, gălbui, bălai. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. // s.m. și f. Om cu părul, cu tenul blond. [ fr. blond].BLOND, -Ă I. adj.
(despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). ( fr. blond)BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, care bate înspre galben; bălai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de păr. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate înspre galben. – Fr. blond.BLOND adj. bălai, bălan, galben, (pop.) gălbior, (înv. și reg.) plăviț, (reg.) plăvai, plăvan, plăviu, (Ban.) băl. (Cu părul ~.)Blond ≠ brun, brunet, oacheșblond (blóndă), adj. – Bălai, cu părul auriu. Fr. blond. – der. blondă, s. f. (înv., dantelă de mătase); blondin, adj. (blond), folosit în poezia romantică și format pe baza it. biondino, fr. blondin.blond adj. m., s. m., pl. blonzi; (persoană, dantelă) f. sg. blóndă, pl. blóndeblond, -ă adj. (fr. blond). Bălan, bălaĭ, galben (vorbind de păr).