BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.BLÓCHAUS s.n. Bloc2. [Pl. -suri. / germ. Blockhaus].BLÓCHAUS s. n. 1. bloc2. 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. ( germ. Blockhaus)BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3). – Germ. Blockhaus.BLÓCHAUS s. v. bloc.
BLOCHÁUS ~uri rar Clădire mare cu multe etaje; bloc. /germ. Blockhausblóckhaus orĭ blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V. bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V. hardughie.