BLEOTOCĂREALĂ

BLEOTOCĂREALĂ

BLEOTOCĂREALĂ

BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. (Reg.) Faptul de a bleotocări. – Bleotocări + suf.eală.
BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. Flecăreală. [Pr.: bleo-] – Din bleotocări + suf.eală.
bleotocăreálă s. f., g.-d. art. bleotocărélii; pl. bleotocăréli