BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri. – Blană + suf. –ar.
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. –ar.
BLĂNÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) sabău, (Transilv.) suci.
blănár s. m., pl. blănári
blănár m. Care lucrează orĭ vinde blănĭ.
BLĂNÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prelucrarea blănurilor și/sau în confecționarea unor articole din blană. 2) Vânzător de articole de acest fel. /blană + suf. ~ar